Pregatirea

Totul a inceput de la o cafea buna dupa o ipoteca scumpa.

Intamplator nu a inceput de la o cafea, ci de la o relatie draguta foc, pe care am tot construit-o impreuna pas cu pas. Si cum unul dintre pasi a fost sa ne luam o casa impreuna, asa am ajuns sa ne casatorim mai pe fuga decat ne-am fi dorit sa fie. Si ca sa va demonstrez ce inseamna fuga, am sa va spun modul in care am avut onoarea sa o cer in casatorie: la notariat – inconjurati de actele de vanzare-cumparare, iar martori au fost vanzatorul, notarita si prietena noastra avocata Luana Nicolescu.

Si uite asa am ratat si momentul pregatirii cu adevarat a unei nunti dorite si am ramas in urma cu momentul asta dragut. Eu, intruchiparea ratiunii in familie, am tot spus ca nu e momentul sa facem o nunta, ca nu avem bani, ca nu una, ca nu alta. Si asa a trecut un an si ceva de la cununie, si timpul trecea in continuare si eu nu vedeam cum sa fac sa imi spal pacatul de a fi amanat un moment atat de dorit. Pe de alta parte, cu un buget mic nu prea stiam cum sa fac ca, daca ajungeam sa facem o nunta, sa o si tina minte toata viata. In concluzie, toate aceste lucruri mi-au dat ideea de NUNTA SURPRIZA, atat de surpriza incat ea va fi aflat in seara de dinaintea marelui(sau dupa caz micului) eveniment.

Primele pregatiri

 Ca orice femeie sanatoasa la cap, si a mea sotie m-a convocat la discutiile din categoria “WHAT IF”, care nu aveau alt rol decat acela de a pune pe N liste toate cele ce-si dorea de cand era ea mica si visa la Printul pe cal alb. Care ar fi:- domnisoara de onoare – nasii – restaurantul – Invitatii – biserica – x, y,z Ei si asa am avut eu noroc cu multe lucruri scrise chiar de manuta ei, chiar la dorinta noastra asa laolalta ca familie, fapt care mi-a dat puterea sa iau decizia si sa ma inham la o asemenea sarcina. Bun, am stabilit ca este nunta si ca este secreta, dar cum?

Aici a intervenit una dintre cele mai bune persoane de pe intreaga planeta la organizat chestii dar si la creat ceva din nimic, si cum se intampla sa fie si una dintre cele mai bune prietene ale miresei, am rezolvat al doilea mister:

Domnisoara de onoare. Domnisoara in cauza (Mihaela Borceanu) se intampla sa fie un om de marketing cu state vechi de plata, deci bun de pus la rana in astfel de situatii.

Upgrade la aceasta informatie, mai tarziu ca s-a modificat de cand am scris…dar asta asa ca sa cresc suspansul ca in televiziuneJ.

Al treilea mister este legat de nasi, si nu pentru ca nu am fi avut o lista de trei perechi de posibili nasi, numai una si una, dar pe ce criterii sa ii aleg? Pana la urma am ales si intamplator a fost si in ordinea in care erau trecuti pe lista minune. Deci rezolvasem si al treilea element, pana cand a doua pereche de posibili nasi de pe lista parca au presimtit ceva si intr-o seara uite cum tocmai imi propuneau ei, iar eu am acceptat, ca asemenea superoferta nu mai gasesti cu una cu doua, dar nu inainte de a cere acordul partilorJ. Acum avem in sfarsit dilema nasilor rezolvata- Rodica si Adrian Cioranu/ Andreea si Mihai Dorobantu. Doua perechi numai bune sa ii ai parinti spirirtuali, care se iubesc si care ii iubesc si indragesc si pe cei din jurul lor, iar asta e lucru mare, pe buneJ. Dilema a patra era sa gasesc o biserica buna care sa tolereze tainuirea mea si sa o adopte impreuna cu mine, lucru nu tocmai usor pentru preotii care dau cu subsemnatu’ la Cel De Sus (ironic si cosmetizat atribut dat ca sinonim pentru un duhovnic). Important, daca ma gandesc ca nu aleg biserica doar pe considerentele “ba, e in centru?”, sau “ba, e celebra?”, dar aici a fost simplu, respectiv am ales exact o biserica din apropierea casei, care ne-a mai si placut la o slujba de inviere. In concluzie, dilema a patra “biserica” rezolvata de asemenea. In plus, sotia mea a avut marea surpriza de a fi cununata (cu mine) de preotul ei de suflet, care in mod normal nu slujeste la acea biserica, Gheorghe Pavel, un om extraordinar si un spirit luminat, pe care Oana il iubeste foarte mult.

Restaurantul a fost si el simplu si asta pentru ca toti am avut sau avem un restaurant preferat. Al nostru se numeste DeGustibus, si merita incercat pentru ca au mancare buna, muzica buna dar si o atmosfera homey. Acum de ce sa nu admit si faptul ca am colindat si alte restaurante, unele chiar foarte dragute, dar in secunda in care am fost tratat ca la supermarket, am iesit val vartej (iar aici precizez ca am fost stupefiat sa vad ca duminica – ziua cand e lasat de la cer sa se faca nunti- e mai liber, si ca sa umple golurile din calendar, se fac discounturi; mie unul nu mi se pare corect sa potrivesti nunta sambata sau dupa orarul de luni dimineata de la gradi al copilului).

Invitatii – aici am avut de suferit precum Ulise in lupta cu foamea, pentru ca am fost singur in lupta si a trebuit sa ma descurc singur, dar si sa dau explicatii celor pe care nu ii voi fi invitat, iar aici imi cer inca o data scuze fata de toti aceia care au lipsit de la restaurant din vina mea, credeti-ma am facut cam tot ce am putut de unul singur, si chiar daca asta nu e o scuza suficienta, alta (mai sincera) nu am.

Marele zid omenesc

Marele zid omenesc este acela al preconceptiei sau al tabu-ului, de care m-am lovit prin intrebari care mai de care mai trasnite si mai neasteptate. Grija tuturor a fost aceea ca daca Oanei nu o sa ii placa sau daca nu va accepta, dar aici ma bazez pe creativitatea mea si pe simplul fapt ca nu ii da nimeni dreptul la replica si asta nu pentru ca traim in vremuri barbare ci pentru ca suntem deja casatoriti civil pe de-o parte, dar si pentru ca suntem ortodocsi si ca nimeni nu o va intreba macar daca ma vrea …….. sa vorbeasca acum sau sa taca pe vecie, pe de alta parte. Teama de esec este de fapt cel mai mare obstacol de trecut in situatii de genul acesta pe de-o parte, iar pe de alta parte toti oamenii care te intreaba cum ai sa reusesti sa tii secret atata timp; ei oameni buni, dorinta de reusita, figura sotiei mele cand va afla, precum si unicitatea ideii, astea sunt ingredientele reusitei si ale intregului concept. Dar ideea creste atat in ochii mei cat si in ai celorlalti, iar pe masura ce se invecheste devine mai rafinata si mai valoroasa, precum un vin de colectie.

Inelul

Nu cred ca trebuie sa va rog sa dati mai sus in pagina si sa cautati faptul ca am cerut-o la notariat, ca oricum e un pic jenant, dar asta nu inseamna ca atunci am putut scoate din maneca asul casitgator numit inelul de logodna, ba din contra am pierdut acel tren pana in momentul de fata si am hotarat sa ii dau macar acum in al unsprezecelea ceas si acesta sa fie macar pretextul divulgarii marelui secret. Mai jos veti avea o povestioara foarte draguta cu realizarea inelului de logodna. Intr-una din zilele de pregatiri, cu mult timp inainte de nunta, imi vine ideea ba ia hai sa caut un inel, bla bla bla….vedeti mai sus motivatia Si cum in dragul nostru oras sunt doua tipuri de comercianti de bijuterii, unii – parliti ce vand tinichele de cateva carate pierdute jumatate prin vama dinspre Turcia incoace si care nu au auzit de bun gust decat la shaorma, iar ceilalti – de fite, la care tre sa iti dai o grefa ficat sau cel putin inelul de deasupra stomacului ca sa cumperi aproape ce vand si parlitii, doar ca la ei sunt facute in italia la MILANOOOO. Norocul meu a fost ca am gasit un loc foarte nostalgic numit Monetaria Statului unde am intalnit niste bijutieri adevarati, dispusi sa isi aduca aminte niste meserie si faptul ca sunt adevarati kraft-men, unde costul de prelucrare al unui inel de logodna nu depaseste pretul a 5 pachete de tigari de la vremea la care am scris eu chestiile astea. Bine ca am dat niste multe grame de aur de prin casa pe un safir adevarat ca altfel chiar imi dadea cu el in cap cand l-ar fi vazut la banii aia J. Nu uitati totusi sa ajungeti la acesti oameni pe care ii veti gasi in doua locuri: pe Calea Victoriei vis a vis de magazinul Victoria, si pe Ion Mihalache aproape de Miciurin, asta asa ca poate aveti un sigiliu de familie de reparat sau un inel cu sigiliu nobiliar, pentru ca pot face orice.

Clisee

E plina lumea de clisee, dar la nunti se atinge de obicei apogeul. Eu nu spun ca nu sunt frumoase unele obiceiuri, dar prea se intrece masura atat la pregatire cat si la mancarea de la restaurant sau alte bazaconii de pe mesele imbracate in satin albe ca neonul. Si pentru ca noi ne aflam la a 2a casatorie (amandoi), adica usor blazati, uite cum am ineput eu sa tai din toate acele clisee pentru a scoate ceva unic din tot. In primul rand ma felicit ca nu am intrat in niciun magazin de mirese sau nunti in toata perioada asta, lucru ce ma face sa ma simt la fel de mandru, pentru ca seamana cu alta realizare de-a mea, aceea de a nu mai fi intrat in Mc Donalds de vreo 3 ani, oricum imi protejez ficatul de amandoua J.

Un alt cliseu este mancarea la restaurant(ce, nu stiti nelipsitul Dobos sau ardeiul cu branza, si icrele pe lamaie sau sarmalele si ceafa de porc?) dar astea tin mai mult de gusturi si chiar nu judec asa dramatic, desi as mai schimba niste lucruri si la meniul asta incremenit in proiect…

Confirmarea

Cand o suta de oameni iti zic ca esti nebun, chiar daca esti varsator ca mine, trebuie sa revezi un pic materia din urma si sa te gandesti daca e chiar un lucru bun sa te inhami la asa ceva. Dar asta s-a intamplat la inceput si am fost salvat chiar de sotia mea care prin naivitatea necunostintei de cauza, a grait ceva magic. Ma rog ea e femeie si credeam ca e doritoare sa controleze toata nebunia asta a pregatirilor, (si prin prisma meseriei ei), si nu ar prefera sa ii fie aduse optiunile pe tava de argint si ea doar sa aleaga materialul de rochie si machiajulJ, lucru la ca care exagerez dar uite ca nu am avut dreptate, pentru ca intr-o buna zi mai la inceputurile organizarii, de fata cu propria nasa (Rodi) – cand nu avea cum sa stie si nici sa banuiasca ceva, a zis : of, ca daca am face nunta, as vrea sa se ocupe oricine numai eu nu, uite iubitu ca el e ‘ala creativ in relatia asta. Si acum vin si intreb: de ce confirmare mai buna as avea nevoie ca sa merg mai departe si sa uit ca eram nebunul de mai sus?

Model de urmat

Nu spun ca eu sunt pastorul celor ce vor sa isi surprinda femeia, insa un barbat nu trebuie sa uite si de creativitatea sa in relatie, dar nici sa lase garda jos cand e sa vina cu ceva nou in relatie. Iar daca se cred prea macho, sa nu se astepte sa inmoaie sufletul fetei doar pentru ca “o respecta”. Ci trebuie sa exploateze aceasta latura a lor si sa scoata ce e mai bun din ei. Bine, poate femeile la care ma refer sunt in prezent singure si nu are oricum cine sa le faca o bucurie, dar si pentu ele am o serie de sfaturi pentru viitor. Am o buna prietena care este singura in perioada asta a vietii ei si ma intreba ca unde gaseste barbati ca mine, ei hai, dar cine sunt eu god’s gift to women? Si eu i-am spus doar ca ii trebuie unul mai sensibil si mai familist, iar daca nu stie cum sa ii trieze ii recomand sa ii supuna unui scurt interviu si daca la intrebarea iti place de Jamie Oliver raspunde pozitiv, atunci sa treaca mai departe si sa puna ochii pe el mai serios, ca are background bun.

O mie de maini de ajutor neasteptate

Spuneam ca ideea de nunta secreta se invecheste ca un vin bun, adica prinde valoare si insemnatate cu vremea. Asa este si cu nunta noastra, cand cei din jur au prins gustul, au inceput sa devina complici si care mai de care sa ajute in felul lui iar aici multumesc foarte mult celei mai bune graficiene posibile Ana Blidaru, magazinului de cosmetice Beauty Market, dar si altora care au participat la cele o mie de chestii marunte si unice.

Nunta tematica – Dress code: Smart Casual British Style.

Aici am dat de furca tuturor invitatilor, care au inteles mai usor sau mai greu conceptul, dar clar s-au conformat si au venit imbracati cat se poate de casual. Aici am eu o mare problema cu cravatele lasate pe coltul mesei, din cauza carora barbatii poarta o cravata la evenimente cu aceeasi placere cu care ar purta un streang. Jos palaria in fata cavalerului de onoare, Paul Gherasim Dinescu, care a descins parca dintr-un pub prafuit direct la nunta noastra.